Portfolios Review 4 - Cosmin Moldovan

Pina duminica, 27 februarie, la Galeria Noua, iubitorii de fotografie pot vedea Portfolios Review, expozitia tinerilor artisti nepromovati Roxana Tomescu, Ana Blidaru, Ana Banica, Wanda Hutira, Andrei Farcasanu, Helen Jilavu, Alina Somandroiu si Vlad Eftenie. Fotografia e un medium democratic. Prima forma de expresie vizuala cu adevarat la dispozitia tuturor, atit tehnologic cit si estetic. Evul digital o face mai democratica decit oricind. Terenul acesta, fertil inca dupa aproape doua secole de exploatare si uzura, devine arid si sterp sub cizma de cauciuc a banalului ce se pretinde realitate, ascuzindu-se dupa blazoanele ruginite ale “contemporaneitatii”, “globalizarii”, “documentarii”, “abstractizarii” sau aleatotputernicului Photoshop.
Comoditatea observatiei autosuficiente si abstractiunea semi-asimilata transforma fotografia in poza, lasind in locul unei fotografii contemporane fresh, una lipsita de aroma, contemporana doar prin forta lucrurilor, uzata, neproblematica si anacronica la fel ca pozele de fotoclub de pe vremea cind poporul fotografia liber peisaje, tarani, bunici si nepoti, ascultind-o la fel de liber pe Angela Similea. Nimic nu deranjeaza, nimic nu transcede. Totul e exact acolo unde trebuie, exact cum trebuie. Nimic nu iese din contingentul pozei (care nu e acelasi ca in anii ’70 - ’80, dar din pacate multi nu stiu ca azi o jumatate de scrumiera pozata de sus nu e abstract). Roxana Tomescu si Vlad Eftenie decupeaza banalul in lumini, forme abstracte, sclipici si tot arsenalul imagistic deja uzat; Ana Blidaru pozeaza un nou-nascut, ca intr-un manual de pediatrie cu coperta de album de familie, exact acolo unde trebuie el sa fie (la spital, la botez); Alina Somandroiu e pasionata de taierea porcului (pasionanta poveste, sau mai bine zis sfirsit de poveste), care prin priceperea vajnicilor gospodari e facuta exact asa cum trebuie. Andrei Farcasanu manipuleaza un Batman gonflabil, trist si atrofiat exact prin locurile unde poti gasi un Batman gonflabil trist si atrofiat: pe tarabele eternei si fascinantei Romanii suburbane. Ana Banica pozeaza taranci septuagenare, la tara (exact unde trebuie sa fie), tinind in mina bucati de carton pe care sunt scrise emotii globaliste (joy, pain etc.) nu fiindca le-ar interesa, le-ar intelege sau le-ar trai, ci… tocmai din aceasta cauza. Un statement prin care Ana Banica explica de ce fotografiile ei sunt exact ce n-ar trebui sa fie. Totusi, criza subiectului imparte imaginea, raminind doar banalul recognoscibil: Maria a lu’ Batrinu a lu’ Costache e subiectul tonelor de fotografii etnografice si de fotoclub care ne populeaza (inca, din nefericire) universul vizual. Wanda Hutira isi arata obscen muschii in fotografii cu un feeling indigest de “uite-ce-tare-sunt-in-Photoshop” si frizind kitschul sinistru. Blur-ul, colorizarea unor zone, textul scris de mina si plasat “de efect”, in nici un fel justificate creeaza un splendid mileu vizual
Singura care defecteaza anemia generala este Helen Jilavu, cu seria “Waldschmidtstr.9 (Enormous rooms)”. Fotografii de camere goale, tapetate burgeois, care pastreaza un mister, o atmosfera reziduala, incitanta dincolo de grafismul spatiului, de calitatile lui formale.
E suficient sa te dai contemporan ca sa fii contemporan? Sa dai statement-uri, sa transformi niste observatii generale in pareri personale, sa documentezi si atit, sa lasi evenimentele sa curga si “sa stai pe margine”? Portfolios Review va raspunde la toate aceste intrebari. E de ajuns sa le puneti.