IN CAMINUL SUBCULTURAL
Greva continua, nu mergeti bah la scoala (*mass message de pe yahoo messenger)
Noi sintem ceea ce vorbitorul de germana reactionar obisnuit numeste – vesnicii studenti (despre: Manoa Free University fondata la Viena in 2003 http://manoafreeuniversity.org/about_engl.html)
Niciodata nu am trait atita activitate pe messenger-ul de yahoo ca atunci cind primeam mesaje in masa (trimise adica la toti membrii de pe lista respectivului) cu incurajari si chiote de bucurie in fata abandonarii oricarei incercari de a intra in liceu pe timpul grevei profesorilor. Mesajele in masa mergeau de la detalii si articole despre greva foamei si pina la cazuri de profesori care s-au sinucis aruncindu-se chiar de pe geamul scolii.
Acuma o sa ma intrebati de ce am io pe lista mea de yahoo liceeni vorba aia din tot felul de regiuni ale tarii, din Constanta, din Galati, etc. Pai si io traiam o bucurie intensa cind scoala se inchidea din motivele cele mai diverse cu putinta.
Eu insumi chiuleam cind eram in liceu pentru ca sa citesc tot ce nu mi se cerea sa citesc.
Pe manuale, coperti si caiete mizgaleam si modificam ilustratiile si textele intr-o suita orgiastica si batjocoritoare la adresa figurilor istorice, a personajelor literare si a numelor pompoase. Pe de alta parte, ca parte integranta dintr-o gasca de liceu strans unita fiecare dintre noi ajungea sa exceleze intr-o anumita cultura sau domeniu de care restul nici macar nu se sinchisea. Prietenii mei se preocupau de samanism, culturi circumpacifice, civilizatii precolumbiene, astrofizica, speologie sau ornitologie. Aceasta contra-expertiza ne apara parca de atacurile si cerintele curricumului scolar. Cunostiintele si activitatile noastre timpurii doveau celor care aveau motive sa ne blagosloveasca numai cu 2-uri si 3-uri, ca nu era chiar asa cum zicea catalogul. Era de neinteles ca noi ne exersam in niste domenii de cunoastere despre care majoritatea manualelor taceau. domenii sau culturi socotite minore, neinteresante si usor de trecut cu vederea.
Manualele taceau si tratau rudimentar ceea ce pentru noi devenise de maxima importanta. Pai cum sa citim sau sa mergem la acele cursuri unde nu gaseam decit cele mai invechite versiuni ale unor lucruri care devenisera pentru noi de maxima importanta.
Profesorii erau insa de la inceput dintre si printre noi. Aveam un coleg care ramasese repetent – era chiar ultimul din liceul german aproape (nici unul din noi nu era departe de el insa). Colegul asta avea si o problema cu vorbitul. Era balbait si profesorilor le placea sa il tachineze permanent. Insa el era un as in curatatul strungului si era talent nativ in reparatul masinilor auto. Colegul asta reusea sa sara ca o pantera cu cea mai mare agilitate garduri de toate formele si felurile, transformind in timp aceasta noua arta intr-un fel de disciplina atletica predata cu candoare celor din jur. El sarea din curte inafara si iarasi inauntru neingradit. In timpul orelor profesorii aruncau cu creta in el caci statea in ultima banca si motaia in spate singur, lipsit de orice griji. Eu stateam de vorba cu el despre sutele de volume de Jerry Cotton si reviste pulp de groaza in germana in care devenise un expert, zacind in ultima banca fara sa auda nici un cuvint din ce ii spuneau profesorii. El a fost si cel care a dansat si a adus primul – breakdance-ul si hip hop-ul in liceu. El a fost unul din primii care au trecut de la rock la o noua subcultura muzicala. Tin minte si acum cum povestea ca a invatat miscarile de la un afroamerican intilnit in Istanbul.
Astazi traiesc parca o noua viata de liceu in care pot sa ma bucur pe deplin de roadele acelei perioade cind ajungeam sa ne inventam singuri examene si cursuri pe care nimeni nu se gindea sa ni le predea.
Astazi datoria noastra a ajuns sa ii facem sa inteleaga pe cei tineri cum sa foloseasca expertiza capatata intr-un domeniu care ii pasioneaza ca sa o poata aplica in jurul lor, in cu totul alta parte. Dar munca de convingere merge si in cealalta directie.
Trebuie sa ii facem si pe profesori sa inteleaga ce inseamna sa poti sa iti echivalezi cunostintele si aptitudinile. Cum ajungi sa inveti reguli de organizare, logica si etica din practicile tale de zi cu zi si cum au ajuns acestea sa inlocuieasca treptat sau sa stearga chiar efectele cursurilor si materiilor predate in licee si facultati. Ascultatul unei muzici, modul in care iti notezi numele, melodia, albumul, anul, felul in care incepi sa o clasifici si sa o compari cu altele. Felul in care incepi sa compari albumele aceleiasi trupe, felul in care incepi sa te uiti la coperta albumului si sa cauti sa gasesti biografia artistului – toate astea tin de cercetare, analiza si sistematizare. Exemple exista chiar foarte multe.
Nu de mult am vorbit cu doi pasionati de lineage – un joc multi-user care se joaca online. Acest joc devenit foarte popular la anumiti gameri din cauza laturii lui foarte intensive (daca nu esti atent personajul tau chiar poate sa moara in lumea virtuala cit timp tu nu stii ce se intimpla cu el). De aceea incepi sa iti faci aliante, sa legi prietenii cu aceeia care te vor proteja si pe viitor in schimbul prieteniei si grijii care o ai pentru ei. Cei care te ajuta la nevoie pot veni de oriunde – din Rusia, Argentina sau Koreea. Ei pot fi mai tineri decit tine, insa mult mai intelepti decat se vede cu ochiul liber. La fel ca elfii care ii reprezinta in lumea server-ului, gamerii sint mult mai batrini si incercati decat par, de aceea acolo in lumea lor ei te vor apara pe tine de primejdii de care habar nu ai. Tot astfel ei te invata pe tine sa ceri ajutor in caz de nevoie si sa ajuti atunci cind poti.
Caminul cultural este o institutie care cu greu a supravietuit transformarilor si care de multe ori a fost inlocuita brusc cu discoteca sau cu birtul. Caminul cultural era locul in care erau proiectate filme, locul in care se tineau sedintele, acolo aveau loc concerte. Azi acesta ar trebui inlocuit cu o noua institutie, un centru social de informare si o veriga de legatura cu cei care sigur au ceva de spus.
Caminul subcultural ar fi deci locul in care toate aceste invataturi si preocupari diverse si-ar capata in final recunoastere si atentia pe care o merita. Momentul cind toate activitatile si-ar gasi o noua matrice care sa permita o abordare noua si sa nu fixeze cunoasterea doar intr-o singura sursa acreditata. Poate ca a venit timpul in care noul camin subcultural care s-a nascut din lipsa unui camin propice, sa stimuleze identificarea unor skill-uri si puteri detinute deja de cei din jurul nostru. Acesta ar fi locul unde ele ar putea fi transmise mai departe. Skillz – in chiar limbajul gameri-lor sau al hip-hop-erilor e poate cuvintul care desemneaza calitatea, talentul si aptitudinea. Acel lucru in care ai inceput sa excelezi si pe care nici nu stiai ca te poti baza, pentru ca nu ti-a spus inca nimeni asta pina acum.
ST