HOME GALLERY
(a 1st Person Shooter)
Miklós Szilárd
26 feruarie 2005, ora 16.00 – 2020 Home Gallery

[click here to read a review of this performace]

Tuberman si ciorile doctorului Lieberman

Cind construiau cea mai inalta cladire din Romania, Palatul administrativ din Satu Mare, demolau cartierul evreiesc din stinga palatului. Cu Beniamin si Norbi si alti baieti de prin casele care mai ramasesera in picioare ne urcam pe schelaraie, furam tuburi de pe santier si faceam tubermane. In virful cornetelor de hirtie infingeam ace de gamalie (favoritele mele erau niste aschii pe care le sterpeleam din pianul strabunicii) pe care uneori (dupa ce citisem in Povestiri istorice ca unul dintre fratii Buzesti fusese omorit miseleste de hanul tatar cu iataganul muiat in otrava) le tineam in albastru de metil, otrava suprema a copilariei noastre.

Cu arma asta trageam fie in ciorile care se ridicau din acoperisul parasit al casei doctorului Lieberman, fie in Orsolya, o fata de la 10 sau 11 din blocul nou cu cecu’ si plafaru’.

Cind Szilard mi-a povestit proiectul lui, cred ca mi-am adus aminte de tubermane pentru prima oara dupa multi ani. Nu le-am mai vazut, n-am mai auzit de ele. Probabil ca ele nu mai exista, la fel cum nu mai exista multe alte lucruri din copilaria noastra.

Cred ca acesta e unul dintre cele mai simple si melancolice actiuni de care-am auzit in ultima vreme. Sa reactivezi pentru o dupa-amiaza, intr-un mod aproape ritualic, o lume care nu mai are nici un motiv sa existe (nu mai exista nici santiere deschise cu tuburi izolante abandonate, pistoale de plastic gasesti in orice magazin si Orsolya habar n-am pe unde e) spune multe despre aceasta generatie care la numai douazeci si ceva de ani poate sa spuna ca a trait in doua lumi, in doua istorii diferite, ca memoria ii e populata de amintiri mult prea istoricizate pentru aceasta virsta.

Cosmin Costinas